Oranduiala comunista era ceva misto. In principiu se mergea pe ideea simpla ca noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc. Sau timpul trece, leafa merge.
In liceu am avut-o diriginta pe Ecaterina Stroe, sotia lui Constantin Store, o femeie extraordinara, presedinta Aliantei Franceze Pitesti. Din cauza ei, am avut parte de implicare, sponsorizari, dotari acordate liceului de la Dacia. A fost misto, daca se putea, aveam parte de excursii, carti, evenimente, toate sponsorizate de catre Dacia. In vremurile bune Dacia a sponsorizat echipa de fotbal FC. Arges, a sponsorizat orasul Mioveni si a ajutat la dezvoltarea lui. Probabil ca a facut mult prea multe. Sau mai multe decat trebuia.
Fiind oranduire de stat lucrurile erau simple, fiecare lua ceva acasa, fiecare lua cate o piesa de masina, sau isi producea cate o piesa de masina. Toate masinile ce ieseau noaptea de pe portile intreprinderii ieseau cu portbagajul lasat. Mai picau cate unul, altul atunci cand politia mai facea filtre. Si toate astea pentru ca se putea fura. Omul se ducea sa munceasca, respectiv isi facea si ceva pentru el, de ce sa nu tii si un service acasa, de ce sa nu repari si inca doua masini in curte, asa faceai un ban in plus.
O data cu Renault, lumea a privit asta ca pe o relansare. Sau multi au vazut in asta o sursa noua de profit. Asa ca au asteptat ca Renault sa retehnologizeze fabrica de la Dacia ca ei sa isi faca treaba in continuare. Francezii au retehnologizat fabrica, au imbunatatit, au schimbat. Insa pe portile fabricii au inceput sa iasa din ce in ce mai putine piese.
Sa luam ziarele din anii ’90 si sa le comparam cu cele de acum. Acolo se scria de masinile prinse la fitru cu piese de masina, acum mai greu, piesele au holograme si se gasesc in magazine, pe bani.
Drept urmare greva.
Sa nu-mi zica mie cineva ca la Dacia sunt conditii grele de lucru, sa nu-mi zica cineva ca sunt salarii mici atat timp cat juma de Pitesti face coada la portile fabricii ca sa prinda un loc in interiorul Dacia.
Romanii inca nu stiu ce e aia economie de piata. La 20 de ani de la revolutie, atunci cand noi am vrut economie de piata si cand am vrut sa nu mai facem ce am scris in primul paragraf inca nu vrem sa intelegem ca nu mai e ca inainte. Drept urmare, daca e ceva ce nu ne convine facem greva foameni, facem greva si demonstratii. Ne agatam de stat, ca sa ne dea statul, ca asa am invatat.
Asa si la Dacia. Oamenii muncesc si vor bani, fabrica ii plateste. In schimb fabrica incepe sa aibe profit, masinile se vand bine si sunt fiabile, culmea primele masini Dacia care sunt produse in Romania si nu se strica. In momentu asta lumea are de lucru, are de lucru bine, iar toate chestiile merg cum trebuie. Dar nu, sefii de sindicat sunt invidiosi pe faptul ca fabrica merge bine, pe faptul ca nu se mai pot desfasura afaceri ilicite, vorbesc cu lumea, lumea devine nemultumita, apar cereri, apar dorinte de salarii. Daca tot nu se mai poate fura, macar sa se mareasca salariile pentru a se acoperi pierderile personale.
Acuma ce sa faca si ei, Constantin Stoe s-a zbatut atatia ani pentru angajatii Dacia. Acum sunt altii, e miscare sindicala si drept urmare, sunt de capul lor, lasati la mana unor lideri de sindicat ce stiu ce interese sa isi urmareasca.
Drept urmare iese greva, angajatii stiu ca trebuie sa iasa in curte si sa strige, vrem salarii, vrem drepturi, vrem cota din profit. Prost! Veti salarii trebuie sa le dovediti angajatorilor ca aveti nevoie de salarii mai mari, trebuie sa le dovediti ca se poate sa va acorde salarii mai mari, trebuie sa le dovediti ca va duceti sa protestati pe niste motive perfect intemeiate. Nu puteti sa ziceti, firma are profit, vrem si noi salarii mai mari ca lucram in firma. Asta nu inseamna ca trebuie sa aveti un negociator, un om foarte bun la marketing care stie sa se duca sa discute cu un angajator.
Dacia acuza sindicatele ca incalca regulamentul intern, sindicatele ies in strada si protesteaza. Dacia da in judecata sindicatele pentru ca:
1. Neîntrunirea numărului legal de salariaţi membri de sindicat care să susţină declararea grevei.
2. Prezentarea, de câtre pârâtul SAD, atât în timpul negocierilor, cât şi la concilierea de la DMPS Argeş, a unor revendicări prin a căror soluţionare s-ar încălca norme legale imperative.
3. Íncălcarea, de către pârâtul SAD, a dispoziţiilor art.3 alin.4 din Legea nr.130/1996, care prevăd că ‚negocierea colectivă va avea ca obiect cel puţin salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă“.
4.Premeditarea declanşării grevei şi declanşarea acesteia ca urmare a abuzului de drept şi încălcării principiului bunei credinţe în desfăşurarea negocierilor de către SAD.
5.Íncălcarea, de câtre pârâtul SAD, a articolului 236 alin.3 din Codul Muncii, care arată că ‚la negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de munca, partile sunt egale si libere“
SAD este sindicatul de la Dacia. Iar in cererea asta de judecata s-ar adauga mult mai multe.
Pana la urma, lucrurile sunt simple. Singura problema e ca romanii nu vor sa le inteleaga. Nu-ti convine la patron, esti liber sa pleci mai departe. La poarta e coada de oameni care asteapta sa iti ia locul. Nu sunt calificati si vor salarii mai mari? China are milioane de someri.
De ce lumea vrea sa vina la Bucuresti? Sunt salarii mari, dar oare stiu ca trebuie sa si munceasca? Si daca asta se intampla si in tara, atunci nu e bine ca romanul e obisnuit sa bea juma de an, iar cealalta jumatate sa stea sa isi cumpere bautura. Nu?
Pana la urma de ce sa avem stiri de genul: Romania – cea mai buna fabrica a grupului Dacia – Renault, cand putem avea stiri de genul Romania – tara bananiera unde desertul acopera 80% din suprafata. La Bucuresti au loc lupte intre bandele sustinatorilor PSD-isti.
Mail
Facebook
Twitter
Linkedin
Youtube
