1. de unde ai tras concluzia ca eu sunt patron, sau ca Alex L ar fi?
Nu stiu de el, dar eu sunt un muncitor serios. Si mie mi s-au refuzat cresteri salariale, si mie mi s-a cerut sa stau peste program. Si am acceptat cresteri salariale mai mici, am acceptat statul peste program fiind constient de faptul ca daca nu imi mai convine si gasesc ceva mai bun nu suntem in era comunista si pot sa plec si daca sunt intr-adevar mai bun voi gasi ceva mai bun. Daca merit si pot sa o dovedesc voi gasi altceva! Daca nu voi gasi nu ma voi plange ca eu am NEVOIE. Nevoia nu este un motiv sa primesti un salariu mai mare. Asta era in comunism. Fiecaruia dupa NEVOIE, de la fiecare dupa POSIBLILITATI. Eu unul ma bucur ca nu mai e asa…

2. Muncitorii seriosi nu se bucura de raul altuia, ci trag tare pentru ei. Daca asta inseamna sa pleci de la un patron neserios, foarte bine. Pierderea patronului. Insa asta nu inseamna ca poti sa faci sau sa inventezi o intamplare ca cea de mai sus.

3. Ai inteles gresit cum ca eu as face “galerie” patronilor neseriosi sau care nu isi trateaza angajatii cu respect. Nicidecum. Dar sa iei “legea” in mainile tale nu este niciodata solutia.

Nu mi s-a parut deloc amuzanta povestioara, nici daca ar fi fost realitate, nici legenda. Sincer, cred ca daca ar fi fost realitate mai era cum mai era. Poate putea fi considerata o “isprava” izolata si cam atat.
Ca sa nascocesti o legenda colectiva care sa prinda in asemenea hal…trebuie intr-adevar sa admit ca suntem un popor de Paulici.

Ma asteptam la comentarii putin mai constructive, cand colo: bravo, demn, respect, politete, mandrie. Nu imi vine sa cred.
Atunci cand a te c*** pe cuptorul cu microunde devine semn de respect si mandrie muncitoreasca…

Mi se pare “minunat” si comentariul cu iz personal la adresa lui Alex L. Capitalist nenorocit ala cu Hummer-ul. Si noi puteam sa avem Hummer. Si ce daca n-am muncit destul. N-am avut noroc. Sistemul nu ne-a lasat. Noi am fi putut. Sefii astia nenorociti! Ei sunt de vina pentru tot. Traiasca proletariatul! Hai sa ne c**** in cuptoarele cu microunde de pretutindeni.

Propun sa revenim la comunism si sa il punem pe Paulica, liderul revolutionar (daca l-om gasi) rege/imparat/tar/tartor pentru urmatoarele 12 cincinale, cate o putea omul.
Deviza partidului (unic) sa fie…”Jos microundele/Sus Paulica!”

Atitudinea anti-capitalista a lu’ Paulica nu are nici o legatura cu proasta educatie, de care de altfel ne bucuram din plin. Educatie care e rezultatul celor 17 ani de democratie “revolutionara”.

In schimb are legatura cu frustrarile individului care nu poate gasi un loc de munca platit decent intr-o tara pretins capitalista si democrata.

Iar afara desi e platit bine (comparativ cu ce ar primi in tara) e platit la mai putin de 1/2 (sau chiar mai jos) din cit ar primi un cetatean al tarii respective.

De cele mai multe ori trebuie sa lucreze ilegal pe salarii mizere sau sa “doneze” (mai bine) 1/2 din salariul nu tocmai stralucit firmei de intermediere.
Asa ca anumite atitudini..sint destul de explicabile.

De la revolutie ni se promit reforme peste reforme si o economie capitalista, competitiva iar rezultatul? Ce am avut am vandut la atii care aveau deja si ne vand noua inapoi la preturi exorbitante.
O ducem din ce in ce mai prost.

O fi fost regimu’ pre-”revolutionar” ateu ne-democratic si prost, dar macar oamenii nu mureau de foame.
Schimbarea? Un regim multicolorat dpdv politic, dar la fel de ateu, ne-democratic si prost, iar oamenii MOR de foame.

Iar daca angajatii accepta salariul promis initial o fac pentru ca sint fortati de o piata a muncii debila si cred in promisiunile patronilor vis-a-vis de presupuse cresteri ulterioare si eventuale satisfactii profesionale si in nici un caz din cauza placerii masochiste de a lucra (inclusiv peste program) pentru salarii derizorii.

Mi-aduce aminte de un patron cu 4×4 si vacante prin grecia care a facut ochii cit cepele cind a auzit ca il costa 60RON vreo 6 ore de instalat/reinstalat sistem de operare, drivere fantoma si programe dubioase la calculatorul firmei.
Si asta e doar un singur exemplu, as mai putea da multe.

Patroni cacacios, salarii cacacioase, treaba cacaciosa.

Nici nu viseaza domnu’ patron in cite feluri poate umfla bugetul si scade profitul un angajat nemultumit.

Poate domnu’ patron Alex nu se gindeste ca are si salariatu’ niste vise, poate nu asa ambitioase ca ale patronului dar le are. Si isi da seama f. bine ca dintr-un salariu cacacios nu o sa le atinga niciodata. Si atunci de unde energia si cheful de munca pe care le ai matale care realizeze ca ai mijloacele necesare de ati atinge visele chiar si cu acei “paulici neproductivi”?

Pentru ca daca ai ridica baremul salarial, fii sigur ca ai putea spera si la niste angajati mai seriosi. Dar atunci domnu’ patron isi vine visele in pericol, ca nu mai poate sa-si ia 4×4 in 2 ani ci ajunge sa si-l plateasca ca pe un amarit de paulica sa plateasca loganu’ second in vreo 8 ani.

Asa ca domnu’ patron, pana la urma dvs alegeti ra**tul pe care alegeti sa-l mancati si cu cine.