Miercuri seara »
« Scurte

Un milion in plus la salariu…

07 Nov 2007 12:48 pm Publicat de piticu in categoria de pe net

Nu stiu cat e … dar povestea de mai jos … daca nu e adevarata … macar … sa dea un mic impuls … si sa aminteasca ca …

O firma cu rahat copt

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa’ buna sa
stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie,
ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
“Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” “De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a
fost!”, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. “Te pomenesti ca a ramas inauntru,
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama”.
“Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
minute”, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.

Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la
resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si
nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai
era!

Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari – normal, Seful isi luase 4×4
si pasase vechea masina socrilor – ca el, Paulica, este platit oricum
regeste pt munca “de rahat” pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme
profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.

Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci – zice Seful – munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10
minute. Si dus a fost.

Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te
paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.

- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde.
Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la
leafa bietului Paulica
- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu
imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. “Da’ ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in
cuptor si l-ati uitat acolo?!”, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare
ii da frisoane
- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri.
Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit – si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu
atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice

Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus?

Primita pe mail … autor, bineinteles, necunoscut 

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole pe aceeasi tema din lista de mai jos.

    America alege … campanie impresionanta
    Socialist sau liberal?
    Greva la metrou
    sunt .. si vreau sa …
    2 ani jumatate de libertate
    Declaratii de avere
Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

63 comentarii

  1. Comentariu scris de Muncitor serios
    Publicat la data de 16.11.2007, ora 14:13

    Pt. ‘Alex L’, ’s’ si cei din galerie:
    - sa stiti ca sunt muncitori seriosi si nu putini; dar daca dupa ani de tras la firma DVS cu ore suplimentare la gramada (platiti cu cativa EUR premiu/luna pt. un singur angajat tras la sorti), termene de respectat si alte minuni, te-ai astepta sa fii respectat si sa ti se mareasca salariul FARA SA CERI, doar ca sa-ti arati respectul pt. munca si devotamentul lui
    - de ce nu realizati, ca saracul om are si el o viata, sotie, poate si copii cu care vrea sa petreaca timp?
    - nu veniti cu texte despre probleme financiale, restructurare, “aduceti apa de acasa daca va e sete” si altele si mai si cand voi va construiti a 3a vila si schimbati masina (pe firma bineinteles) doar ca a aparut un model mai nou
    - si de ce cand saracul om a gasit o alternativa mai buna, ii promiteti soarele si luna doar sa ramana si daca nu reusiti sa-l convingeti vin amenintarile de gen “o sa ma asigur ca n-o sa lucrezi in domeniu”?

    Raspunde
  2. Comentariu scris de s
    Publicat la data de 16.11.2007, ora 15:29

    @ Muncitor serios

    1. de unde ai tras concluzia ca eu sunt patron, sau ca Alex L ar fi?
    Nu stiu de el, dar eu sunt un muncitor serios. Si mie mi s-au refuzat cresteri salariale, si mie mi s-a cerut sa stau peste program. Si am acceptat cresteri salariale mai mici, am acceptat statul peste program fiind constient de faptul ca daca nu imi mai convine si gasesc ceva mai bun nu suntem in era comunista si pot sa plec si daca sunt intr-adevar mai bun voi gasi ceva mai bun. Daca merit si pot sa o dovedesc voi gasi altceva! Daca nu voi gasi nu ma voi plange ca eu am NEVOIE. Nevoia nu este un motiv sa primesti un salariu mai mare. Asta era in comunism. Fiecaruia dupa NEVOIE, de la fiecare dupa POSIBLILITATI. Eu unul ma bucur ca nu mai e asa…

    2. Muncitorii seriosi nu se bucura de raul altuia, ci trag tare pentru ei. Daca asta inseamna sa pleci de la un patron neserios, foarte bine. Pierderea patronului. Insa asta nu inseamna ca poti sa faci sau sa inventezi o intamplare ca cea de mai sus.

    3. Ai inteles gresit cum ca eu as face “galerie” patronilor neseriosi sau care nu isi trateaza angajatii cu respect. Nicidecum. Dar sa iei “legea” in mainile tale nu este niciodata solutia.

    Raspunde
  3. Comentariu scris de woohoofer
    Publicat la data de 26.11.2007, ora 10:25

    DECI , Alex L , esti un om cam foarte prost !!! de unde sti tu ca oamenii sunt “paulici” si de unde pana unde poti tu inventa cuvinte ?? in fine … ideea este ca un om nu poate trai cu un salariu dinala , mai ales pe cont propriu !! si tu , patron fiind , ar trebui sa intelegi cel mai bine lucrul asta … dar nu ca tie nu iti pasa de oamenii care se chinuie cum pot sa ajunga la lucru cu autobuze … cand tu te lãfai in nu stiu ce masina … nu sunt rasist dar , va dispretuiesc pe voi astia … ( ex. Alex L )

    Raspunde
  4. Comentariu scris de woohoofer
    Publicat la data de 26.11.2007, ora 10:29

    uite , daca tu nu erai aici sa lasi comentarii , toata lumea ar fi fost de acord cu paulica … dar totusi , e bine ca esti pe aici … ca altfel eu cu cine m`as mai fi certat ??? oricum … fa ce faci si da`le la oameni bani ( asta daca esti chiar un patron ) ca sti vorba aia … pe net poti fi oricine vrei !! “domn`le Patron” !!!!!!! si cat despre paulica … bravo lui domne` … daca a avut curajul sa faca lucrul ala , bravo lui !!! si pentru ceilalti de pe site … o intrebare … e adevarata povestirea sau …. ?????

    Raspunde
  5. Comentariu scris de Casa Vera din Pipera « Unde să nu stai la masă
    Publicat la data de 30.11.2007, ora 14:42

    [...] Aşa ştiam şi eu până azi, când mi-am luat o pulpă de pui să am cu ce combina mâncarea de acasă. Mă întoc la firmă, merg la bucătarie, lumea îmbuca care ce îşi luase de acasă, de la metrou sau de la snack. Îmi pun la micounde mâncarea cu pulpă cu tot, când scot şi dau să mănânc … instant, un miros greu de carne stricată se răspândeşte în bucătăria micuţă, ceilalţi meseni, verzi la faţă, se tirează unul câte unul mai ceva ca titirezurile atomice … a căzut cerul pe mine, cu tot cu draci şi dumnezei! Parcă aş fi fost în episodul cu răzbunarea lui Păulică. [...]

    Raspunde
  6. Comentariu scris de Cu mata moarta … ‘n farfurie! « Profil virtual
    Publicat la data de 4.12.2007, ora 10:16

    [...] Aşa ştiam şi eu până azi, când mi-am luat o pulpă de pui să am cu ce combina mâncarea de acasă. Mă întoc la firmă, merg la bucătarie, lumea îmbuca care ce îşi luase de acasă, de la metrou sau de la snack. Îmi pun la micounde mâncarea cu pulpă cu tot, când scot şi dau să mănânc … instant, un miros greu de carne stricată se răspândeşte în bucătăria micuţă, ceilalţi meseni, verzi la faţă, se tirează unul câte unul mai ceva ca titirezurile atomice … a căzut cerul pe mine, cu tot cu draci şi dumnezei! Parcă aş fi fost în episodul cu răzbunarea lui Păulică. [...]

    Raspunde
  7. Comentariu scris de Alex L
    Publicat la data de 9.12.2007, ora 01:52

    Ma bucur ca nimeni nu prea a inteles ideea de CARACTER. Probabil am un fix cu termenul “roman”, insa nu am vazut nici un roman punandu-si problema sa fie onorabil indiferent de situatia in care se afla. Am avut norocul sa cunosc mai multe natii si am descoperit ca numai noi avem rautatea asta in sange. Si avem o scuza pentru noi insine pentru mitocania, caracterul infect si incruntarea ce ne caracterizeaza: suntem saraci. Complet fals spun eu, judecand dupa faptul ca peste tot am cunoscut oameni saraci, chiar si in America, dar a caror bunatate, corectitudine si educatie erau la locul lor. Nu pot combate caracterul infect cu un salariu mai mare. Nu va fi decat o pierdere si mai mare. Stiti cum e cu lupul si cu blana. Dar cine m-a facut prost nu e departe de adevar. Din lipsa de personal tocmai am reangajat un baiat care a facut multe gainarii in firma iar acum s-a intors jurandu-se ca e pus pe treaba buna. I-am dat chiar milionul ala in plus, poftim. Va tin la curent cu ce cacat va mai face “Paulica” al meu de data asta.

    Raspunde
  8. Comentariu scris de Mikhi
    Publicat la data de 14.12.2007, ora 15:16

    Genial Paulica!! Bravo ma baiatule!!!

    Raspunde
  9. Comentariu scris de Treziti-va!!!!
    Publicat la data de 11.1.2008, ora 16:06

    Baaaai !!! C drek va certati si contraziceti atat??? Voi o luati personal in loc sa percepeti sau sesizati modul ce da in arta de a detalia amanunte atat de haios!!! Ok…nu-i normal ce a facut, Ok… nu-i normal sa-i dam dreptate dar nici sa-l stigmatizam… ERA O GLUUUUMAAAA!!!!
    Voua chiar va place sa gasiti critici si motive de judecata din orice???? V-ati dus cu capul fratilor…

    Raspunde
  10. Comentariu scris de woohoofer
    Publicat la data de 28.1.2008, ora 13:57

    Deci , se mai pune problema sa criticati pe “paulica” ? OMG .. deci e logic ca acest om/baiat nu exista … si , chiar daca exista , nu ai de ce sa il critici pentru ca e om … in fine … cand va vad comentand asa adanc .. exemplu “patronu ala: , alex L sau ceva de genu … eu ma prapadesc de ras ,,, adca by exista om care sa se descurce cu banii aia … ma rog .. poate un copil de 13 ani ar putea … Bafta roboti … HAI PA

    Raspunde
  11. Comentariu scris de granini
    Publicat la data de 28.1.2008, ora 14:09

    Bah woohoofer,esti dobitoc de rang I,rasismul se refera la culoarea pielii nu la cat are unu sau altu salar….sau esti cumva mai colorat si te simti in minoritate de ai ajuns sa cataloghezi tot ce vezi in jur ca rasism?Go back to Africa-asta e rasism !!!!

    Raspunde
  12. Comentariu scris de lizzardkink
    Publicat la data de 26.7.2008, ora 04:12

    Poveste usor offtopic. Muncitoru suedez ajunge la lucru si-si lasa masina in cel mai indepartat loc din parcarea firmei, moment in care platz-ul era gol. Sigur, intrebarea apare firesc. De ce nu si-a parcat el masina cat de cat aproape de sediu? Raspunsul lui: pt ca el a ajuns mai devreme, adica la timp, sa parcheze langa cladire cei care intarzie pt ca ei se grabesc. Vedeti, asta n-avem noi.

    Raspunde
  13. Comentariu scris de Pipera: casa vera « Profil virtual
    Publicat la data de 8.11.2008, ora 06:39

    [...] Aşa ştiam şi eu până azi, când mi-am luat o pulpă de pui să am cu ce combina mâncarea de acasă. Mă întoc la firmă, merg la bucătarie, lumea îmbuca care ce îşi luase de acasă, de la metrou sau de la snack. Îmi pun la micounde mâncarea cu pulpă cu tot, când scot şi dau să mănânc … instant, un miros greu de carne stricată se răspândeşte în bucătăria micuţă, ceilalţi meseni, verzi la faţă, se tirează unul câte unul mai ceva ca titirezurile atomice … a căzut cerul pe mine, cu tot cu draci şi dumnezei! Parcă aş fi fost în episodul cu răzbunarea lui Păulică. [...]

    Raspunde
« Older Comments

Lasa un comentariu